Sarcofage tăcute; Marlborough și Publius Ovidius Naso

monument funerar farnese
Monument funerar de excepție Sarcofagul Farnese din Boston aflat în Isabella Stewart Gardner Museum

Un monument funerar de cea mai mare frumusețe, așa am putea spune, de cele mai multe ori, despre un sarcofag. Probabil că nu doar frumusețea decorurilor sale face din sarcofag o piesă în stare să uimească peste ani, ci mai ales rezistența sa. Un sarcofag se realizează și din lemn, dar de cele mai multe ori din piatră, marmură, metal turnat, ori alte materiale rezistente.

Monumente funerare din granit

Oamenii dau eternității o dimensiune aparte. Îi atribuie frumusețe. Cu cât este mai vechi, cu atât parcă și mai frumos. Rezistența materialului dă acestui monument funerar un atribut aparte.

 Cele mai vechi sarcofage trec de 4.000 de ani AC.

Monumente funerare anonime

Sarcofagul, deși are un rol de bază de sicriu, de păstrător al rămășițelor celui mort, devine monument funerar prin modul în care este realizat. Desigur, în accepțiunea pe care o dăm cu toții cuvântului de monument. Uneori este atât de frumos, încât cu greu ne-am închipui că el a fost pus să deservească nimicul. Căci ce altceva este o cenușă pusă într-un vas sau un os descărnat în pământ, decât nimic!? Memoria este cea care păstrează viața.

sarcofagul de la Blenheim
Sarcofagul de la Blenheim, un monument funerar care și-a uitat stăpânul

Spuneam despre frumusețea sarcofagului. La Blenheim, un castel tipic englezesc ce a aparținut ducilor de Marlborough, a fost descoperit un sarcofag decorat cu scene din Serbările Dionisiace. Foarte interesant este că monumentul a fost folosit pe post de jardinieră. Și, asta, vreme de 200 de ani! Din secolul XIX, de când a intrat în posesia celui de-al cincilea Duce de Marlborough, un mare colecționar de artă, nimeni nu a știut că are de-a face cu un sarcofag?

Caz tipic de colecționar afon. Ceea ce face să ne gândim la cât de „erudiți” pot fi de fapt colecționarii…

Primul nu este cel care vede ci acela care spune

Cercetătorii de acum au stabilit că este un sarcofag cu vârsta de aproximativ 1700 de ani. Din păcate nimeni nu știe cui a aparținut. Este încă o mostră a ideii că frumusețea care dăinuie pune de multe ori în umbră pe creatorul acesteia. Acest monument funerar a născut însă și alte dezbateri. Plecând de la faptul că fusese scos în evidență de un vizitator al castelului, absolut întâmplător, merită povestit puțin ce a urmat.

S-a descoperit faptul că mai mulți cercetători au remarcat și mai înainte sarcofagul. El chiar fusese inclus în literatura științifică referitoare la opere de artă antice. Se știa că este un monument funerar de excepție dar… nimeni nu l-a reclamat. Curatorii muzeului de la Blenheim, doctorii în istorie și arheologie care au trecut pe-acolo nu și-a dat seama cu ce artefact au de-a face!? Deși, după cum rezultă și din articolul scris de Dr Christopher Dickenson pe blogul Universității de la Oxford, se știa că e un monument funerar de excepție. Ba mai mult, și fusese catalogat ca atare.

Încercăm să ne închipuim pe vizitatorul care a privit la această imensă jardinieră. Probabil avea un pliant în mâini. Nu era un amator într-ale arheologiei, aflăm din presă că era specialist. Dar senzația aceea de victorie pe care a avut-o când le-a spus celor de la castel: „Măi, fraților, dar voi aici aveți un monument funerar extraordinar! Nu vedeți că este un sarcofag din epoca romană? Și voi creșteți flori în el…”

Și totuși, cum se numea cel care a descoperit sarcofagul? N-am reușit să aflăm, probabil că este însă undeva notat numele său. Undeva mai ascuns. Încă o dovadă a faptului că istoria și arta păstrează-n memorie doar frumusețea și de multe ori uită numele celor care chiar merită pomeniți.

Mormântul lui Ovidiu

Un monument funerar de excepție din România este renumitul sarcofag cu simboluri de la Constanța. Acum se găsește expus la Muzeul Național de Istorie și Arheologie. A fost atribuit ca fiind mormântul lui Ovidiu. Marele poet Publius Ovidius Naso, exilat în vechiul Tomis ar fi murit aici, iar în 1931, când s-a descoperit acest sarcofag, s-a creat o adevărată psihoză. „Mormântul lui Ovidiu!” rosteau cutremurați admiratorii latinității.

mormantul lui Ovidiu
Sarcofagul cu simboluri din Constanta

Sarcofagul a fost găsit cu ocazia unor săpături utilitare de rutină. Încă de la început a fost limpede că este un monument funerar ce a aparținut unui om avut. Probabil că atribuirea mormântului a fi al marelui poet s-a făcut mai mult din dorință. Nimeni nu știa unde este acesta și a fost o ipoteză care a aprins imaginația tuturor.

Adevărul este însă acela că nu se știe al cui mormânt a fost.

Fantasma mormântului lui Ovidiu, unde este acesta, a fost dezvoltată și de unul din prozatorii mai răsăriți din vechiului regim. Constantin Chiriță, în Cireșarii, ultimul volum, aprinde și el visele celor care se gândesc la descoperirea mormântului. Chiriță a sugerat că Ovidiu a avut drept monument fumerar un turn. El duce de fapt mai departe ideea care circula în legătură cu acest subiect.

Este greu de spus cine a lansat primul teoria cu mormântul lui Ovidiu. Poate vine de la o descoperire din largul coastelor Constanței. S-au găsit ziduri din vechea cetate și se presupune că acestea au fost inițial pe uscat, apoi marea le-a „înghițit”. Așa s-a născut și mitul turnului în care a fost depusă cenușa marelui poet. Să recunoaștem, un monument funerar mai puțin obișnuit.

Revenind la sarcofagul de la Constanța, decorat din plin cu simboluri, ceva este sigur. A aparținut unui bărbat adult. Mormântul a fost jefuit cândva și (până acum) nu a fost identificat pentru cine a fost executat.

Sarcofagul de la Constanța, încă un monument funerar care dăinuie peste timp. Fără stăpânul său…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*