Așteptându-ți rândul. Ce să citești, ce film să vezi…

monumente funerare cimitir
Slalom printre monumente funerare. Nu e sigur că moartea umblă topless...

Fiind la izolare și gândindu-vă uneori la monumente funerare, chiar și pentru o clipă, în treacăt, la fel cum vă uitați de-afară într-o casă cu lumina aprinsă și fără perdele la ferestre, hai, recunoașteți că mai aveți astfel de indiscreții, dați-mi voie să vă fac niște recomandări. De lectură, de văzut un film… Căci e vremea coronavirusului și ne trec prin cap tot felul de năzbâtii. Așa, fiind toți în expectativă și așteptând să vedem: ne ia sau nu ne ia!?

Acum, când moartea se plimbă printre noi, dar noi încă n-o vedem, nu suntem atenți că ea ar putea fi după colțul casei sau în stația de tramvai, sau ne așteaptă la Mall în corpul cine știe cărui infectat de care ne ciocnim ușor. Și nu ne dăm seama că s-ar putea să urmăm, căci ne preocupă să cumpărăm hârtie igienică și-o Fetească sau un Bordeaux (dacă mai găsim). Deci, e cazul să citim ceva bun. Să-nțelegem că există viață și dincolo de moarte. Căci dacă există viață printre morți, de ce n-ar fi și viață după moarte, dincolo de ce-nvățăm la orele de religie sau când ne duc părinții la biserică!? (Bine, nu toți am fost duși…)

Bun, veți zice, cine naiba trăiește printre morți? În afară de cei cu casa-n gardul cimitirului, paznicul care doarme în gheretă, beat-mort, căci treaz nici să-l împuști n-ar sta și de homeless-ii alungați de primar din sala de-așteptare de la gară? Vă zicem noi cine: Loren Rhoads!

199 de cimitire pe care trebuie să le vezi înainte de a muri

Titlul de mai sus este numele cărții formidabile pe care a scris-o Loren Rhoads, o tipă din San Francisco și care, așa cum ne recomandă să facem și noi, are convingerea că înainte de a crăpa trebuie să mergem în „travel” la o listă de cimitire. Bine, cimitirele aste sunt răsfirate pe tot Pământul și avem șanse să murim prin gări și n-apucăm să le vedem pe toate. Oricum, credem că ea a văzut mult mai multe decât 199 dar, ne gândim și noi, așa, ca o străfulgerare, le-a redus numărul la 199. Și a făcut o listă. Chintesența cimitirului se află în această carte.

Este o carte plină de monumente funerare celebre, nu lipsesc cele din Paris de la cimitirul Père-Lachaise, din Barcelona de la Poblenou, nah, despre acestea chiar am scris și noi!

Bogat ilustrată, cu o hârtie dintre cele mai bune, tipografii îi spun acesteia „cretată”, cartea „199 de cimitire pe care să le vezi înainte de a muri” este de fapt un îndemn la reflecție. A fost scrisă înaintea coronavirusului, cine știe de când se lucrează la ea. Adică de când umblă femeia prin cimitire.

Este o carte foarte bună și plină de detalii pitorești despre cimitire uitate, cimitire turistice, monumente funerare deosebite, lăsate în uitare sau foarte bine întreținute. Cu cruci mai scumpe sau mai ieftine, după cum era buzunarul celor care și-au îngropat morții sub ele. Mă rog, invers, întâi i-au îngropat și după aia le-au comandat un monument funerar mai de Doamne ajută, căci așa cum se întâmplă de obicei, se moare când ți-e mai mare dragul.

Rareori știe omul când îl ia dracu! De aia apar monumentele funerare după ce deja a crescut iarba demult pe mormânt. Chestiile astea sunt chiar imprevizibile. Nu toată lumea își permite să se pregătească din vreme sau să scoată mortul din pământ și să-l pună altădată, când i-a pica mai bine, de parcă ar fi un puiet de nuc, iar monumentul funerar să-l țină în grădină, în așteptarea unui nou mormânt. (Vezi „Bietul Ioanide” al lui George Călinescu, este acolo un tip care având nevoie de bani a vândut moșia unde era îngropată nevastă-sa și ale cărei oseminte ajunseseră astfel să se odihnescă printre cărți, închise într-o cutie de plumb…)

Al șaptelea sigiliu – fără monumente funerare

Și să vă recomandăm și-un film: Al șaptelea sigiliu! Ca un reportaj modern de-al lui Aristide Buhoiu. Făcut de Ingmar Bergman prin 56 sau 57, trebuie întrebat CTP că el le are pe-astea, o chestie cu un cavaler care se întoarce din cruciadă și dă numai de ciumați pe-acasă pe la el prin Suedia. Și mor toți pe capete, ei bine, cavalerul, nu mai rețin cum îl cheamă, joacă șah cu moartea ca să câștige timp. Cam cum face Klaus cu noi, că până termină de citit starea de urgență s-a inventat vaccinul…

Și joacă ăsta șah cu moartea degeaba, că tot l-a luat, pe el, pe nevastă-sa, pe servitor și încă vreo două personaje secundare…

Mai circulă pe net o invitație cinefilă, ceva cu „Contagion – Pericol nevăzut” care cică a spart box office-urile din toată lumea, a ajuns al doilea cel mai văzut film al tuturor timpurilor, parcă așa zicea cineva. Dar nu pot să vi-l recomand pentru că nu l-am văzut încă. După ce-l văd o să revin cu cronica de film, ptiu, parcă aș fi un mic CTP, pușchea-ți pe limbă!

Germenul Andromeda – tot un fel de pandemie, dar mai grozavă

Ei, cartea asta o citeam noi pe rupte prin anii 70, o carte a unui american Michael Crichton. Autorul a fost medic și așa de bine i s-a vândut cartea că s-a lăsat de medicină și a scris numai din astea SF. Din treaba asta cu germenul Andromeda și zilele noastre coronavirusiene trebuie să reținem mai ales partea cu costumele medicilor.

Și ăia de se luptau cu Andromeda și ăștia cu Covid, toți au costume la fel, cu boruri pleoștite și transparente și mănuși de sudor oxiacetilenic. Cartea asta puteți să o citiți cu plăcere, e cu un bolovan care cade din cer și e plin de microbi, dacă mai țin eu bine minte. Dar crapă toți!

Și revin la „199 de cimitire pe care trebuie să le vezi înainte de a muri” și pe care vi-o recomand și eu să o citiți. E foarte bună. Cartea o puteți cumpăra de pe Amazon. Sunt (încă) stocuri suficiente.

Merită, e cu poze, cu cruci, cu gropi și monumente funerare. Să-mi spuneți și mie cum e, că n-am luat-o, eu am mai prins un „Bordeaux” și m-am izolat cu el…