Epitafe

„Scurta îmi fu viata pe acest pamânt, Si moartea nemiloasa m-a dus la mormânt. Ca un crin de vara frumos înflorit, În puterea vietii eu v-am parasit”

„Cand dorul ne ajunge la tine vom veni si sufletul va rade cand ne vom intalni „”IUBIREA CU CARE NE-ATI CRESCUT NE UMPLE SUFLETELE CU AMINTIRILE VOASTRE… ODIHNITI-VA IN PACE”

„Trece vremea peste tine Printre lacrimi si suspine Si lasa urme adanci Ca si apa intre stanci Dar inima ta curata Tanara-i si neschimbata Iar sufletul tau ramane Cel mai frumos dar din lume”

„Acolo unde simti c-ai ajuns, ca ramai, calea ti se deschide singura Nu ai nevoie de ochi lumesti, de auz si atingere”

„In acesta piatra rece In acest tacut mormant Doarme tot ce-a fost mai dulce si mai scump pe acest pamant”

„Daca sufletul meu Doamne Prea devreme Tu l-ai vrut Mangaie Tu Doamne sfinte Pe cei care m-au pierdut”

„.… Atât de aproape şi totuşi atât de departe…”

„De mi-ai fi zis! Vino cu mine Mă duc la moarte fără voie Fără a întreba, mergeam cu tine Şi-am fi murit tot amândoi.”

„Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor…”

„E pământul tot mai greu Despărţirea-i tot mai grea Sărut măna Tatăl meu Sărut mâna Mama mea.”

„Ca un copac în viscol Gemând te-ai prăbuşit Şi viaţa ta frumoasă S-a stins în infinit.”

„Pe pajişti albastre Mă strigă o stea, Şi intru în horă De îngeri cu ea: Sub dalbele aripi Mă rog pentru voi… De ce n-am putere Să vin inapoi?! S-aduc alinare Părinţilor mei, Să-i vindec de lacrimi, Zburdând printre ei.”

„Neiertătoare zi, Inevitabilă clipă.”

„Şi cerul a-nceput să plângă Şi totul s-a întunecat În ziua în care ai plecat Şi ploi de lacrimi au căzut În clipa în care te-am pierdut”

„Trecătorule, “Lacrimile nu sunt de vânzare”, păstrează-le pentru acest loc al veşniciei.”

„Mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu râsul în gură. Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, Moartea în miezul fiinţei plânge în noi.”

„Ci tu râmăi în floare, Ca luna lui April. Cu ochii mari şi umezi, Cu zămbet de copil.”

„Un val de nepătruns ascunde Veşnicul în beznă Nu-l vede nimeni, nimeni De mână-aş prinde, Timpul ca să-l pipăi Pulsul rar de clipe Ce-o fi acuma pe pământ.”

„Enigmatici şi cuminţi terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi. Cheamă-i Doamne înapoi şi aşa au dus-o prost Şi fă-i tineri cum au fost. Fă-i mai tineri decât noi.”